Capitolul 10

-Cine esti?asta e tot ce-am mai putut sa zic inainte sa simt cum forta dispare din trupul meu  si  lesin iar ultimul lucru pe care l-am vazut au fost cei doi ochi albastri in care m-am pierdut.

Flash Back
Ma plimb plictisita prin diferite camere in cautarea lui Emmet si spre „norocul” meu dau nas in nas cu Aro.
-Issabela, vino sa il intalnesti pe noul meu prieten! imi spune cu o voce incantata .
-Mda Aro, tu si prietenii, nimeni nu te poate suporta mai mult de o ora si te respecta pentru ca ai atat de multa putere. Iar eu te respect si suport pentru ca esti fratele meu.
Sunetul tocurilor mele se aude din ce in ce mai tare in timp ce eu pasesc apasat spre scaparea mea si anume usa. Chiar nu am chef sa il cunosc pe noul bufon ce ii este „prieten” vulpoiului.
-Dar Issabela el vrea sa te cunoasca! insista fratele meu.
-Ei bine eu nu vreau! Nu ma poti obliga sa iti cunosc tot timpul noii mascarici ce te vor incanta cu vorbele lor pana te vor trada trada cu prima ocazie.Acum scuza-ma draga frate, trebuie sa il gasesc pe Emmet.
Dar cum nimic nu se intampla asa cum vreau eu, apare Demetrie cu un vampir foarte aratos cei drept. Parul negru si scurt usor carlintat ii incadreasa fata palida iar ochii iti sar in evidenta. Pentru prima data am vazut un vampir cu ochii albastrii! Totusi imi desprind privire de cele doua bijuterii si il admir in continuare. Este imbracat elegant si in pas cu moda anilor 1800, intr-un costum negru dar fara sacou si cu o camasa alba .Nici el nu pierde timpul si ii observ privirea ce ma cerceteaza. Eu sunt imbracata cu o rochie alba stransa pe talie iar apoi lejere. Manecile au 2 straturi: unul mulat pe piele din dantela iar altul larg.

Damon Salvathore

Rochia Issabelei

Vampirul face o revelenta iar eu ii ofer mana. Acesta o ia si o apropie de buzele sale, lasand un sarut pe ea:

-Sunt onorat si incantat sa va intalnesc, printesa de Voltera! Numele meu este Salvatore Damon, in acelasi timp cu vorbele imi capteaza privirea si atentia insa nu pot sa ma arat interesata acum de el dupa ce i-am zis lui Aro ca e un mascarici.
– Ma bucur sa te cunosc insa acum as vrea sa ma scuzati!
Si uite cum pierd eu sansa sa il cunosc pe….. stai care era numele lui? Nu am fost atenta cand mi-a zis! Oricum sunt sigura ca am sa il mai revad pe langa Aro.Totusi renunt la ideea de al mai cauta pe Emmet caci sunt sigura ca nu il voi gasi prea curand. Dar totusi ce as putea face eu intr-o zi asa frumoasa ca astazi?Cred ca am sa merg sa calaresc.

O chem pe Ariel, slujnica mea pentru a ma ajuta sa ma schimb intr-o rochie de calarie. Apoi merg la grajduri si imi iau calul numit Opal.Dar cum nimic nu imi merge bine dau nas in nas cu doi ochi albastri:

-Se pare ca ne intalnim din nou ,printesa, si imi ofera un zambet.

-Scuzama, insa acum vreau sa calaresc, ii dau un raspun intepat.

-Serios? Ce coincidenta si eu vreau sa calaresc, as putea sa te insotesc?

-Fa ce vrei! Nu ma intereseaza, oricum te voi ignora, si imi continui drumul spre cal.

-Cineva este nervos aici si sigur nu sunt eu ala, iar pe fata lui apare un ranjet. Te deranjeaza prezenta mea? imi spune in timp ce face cativa pasi spre mine.

-Nu, doar ca…..nu mai stiu cum te cheama…..ii soptesc.

-Poftim? NU te-am auzit, zi mai tare te rog!

-Am zis ca nu mai stiu cum te cheama! si imi dau seama ca tocmai am tipat asa ca imi pun mainile peste gura.

-Se pare ca printesa mea este uituca, ei bine numele meu este Damon, si imi ranjeste in fata iar.

Fara nici-un cuvant m-am urcat pe sa si el a facut la fel dar nu am mai schimbat nici-o vorba.

End of Flash Back

Buna! Alexa a preluat comanda si da stiu ca a durat cam mult dar eu sunt lenesa 😀 Asa ca Mos Craciun a intarziat la fic :))
Pana data viitoare 🙂